miercuri, 12 mai 2010

Nu :D


Nici sa nu te gandesti.
Sa nu te prind ca.
Nu,nu ai de ce.
Nu vei face asta.
Chiar,te rog sa nu.
Ok?
Te-am rugat frumos.
[Daca vei face asta,uita-te pe poza,si simte-i durerea de peste 5 secunde cand Da cu el de pamant :"> ]

A thought.

Ehh!pai ma uitam la southpark si mancam biscuiti cu inghetata,BECOMING ONE WITH THE FATASS INSIDE. [ more tp for my banghol! ]
Dar nu asta conteaza.
Eram in 41 siiii, mi-a venit un fel de teorie evolutionista in cap.Modul in care evoluam si capatam experienta.
Si tind sa cred ca se bazeaza mai tot pe principiul " am gresit,hai sa o fac bine de data asta " , a 2-a oara fiind mai greu acceptata,a 3-a si mai greu.[dar ambitia este primul pas in reusita.] [ a nu se confunda ambitia cu prostia,multumesc]
Si daca as reusi sa descriu ce idee aveam in cap,desi mereu nu reusesc.
Vad toata viata asta,ca un drum pe bicicleta,drumul de la un punct,la celalalt punct.[nastere-moarte].Si rotile se muleaza perfect pe drum si reprezinta alegerile,deciizile importante chestii care au de-a face cu ratiunea si statul pe pamant,restul depinzand de fiecare persoana.Tu decizi cum si cat de repede pedalezi,daca ai heliu in loc de aer in roti,pe ce drum o iei,folosesti sau nu mainile,ocolesti sau nu gropile. Iar dupa fiecare cazatura,te ridici si perseverezi.
Cel putin asa cred ca ar trebui sa se desfasoare lucrurile.Chestiile care pe moment ti-se par ca fiind un fel de basina primita in fata de la " Dumnezeu ",ar putea fi chiar funia care ti-se arunca,incat sa te prinzi de ea,si sa si ajungi undeva cu asta.
Poate fiecare chestie chiar isi are rostul,desi de multe ori,cred ca lumea nu vrea sa se controleze cu ' chestiutele lor ',desi poate,doar pentru ca ei nu vad motivul pentru care ar face asta.Motivul pentru care ti-ar pasa catusi de putin de cei din jur,si motivul pentru care ti-ai inchide gura cand simti/nu simti ca imprastii fecale din cavitatea bucala.
Trecand peste observatiile de " look around,or better not " , chestia care mi-a cam demonstrat-o azi profesoara de franceza [ involuntar. ] , este in felul urmator:
- ea vede toti elevii ca fiind niste pierde-vara care trec prin viata nepasator[punand accent pe toti]
- si mai si da vina pe faptul ca " elevul roman este [o caracteristica care cica s-ar potrivi aici.]
- educatia,blabla.
Nu e asta cumva desconsiderare?Exista si elevi diferiti,care sunt aruncati in aceeasi ciorba cu cei care sunt ca o piatra de moara.
Nu e vina tarii,e vina oamenilor din ea.
Sa presupunem ca te duci in alta tara,si observi comportamentu' si atitudinea de acolo,prima impresie fiind foarte buna.Urmatoarele impresii,vor continua a fi la fel de bune,din cauza Primei impresii.
Si uite asa sta treaba si la noi cam la toate capitolele.Vezi un roman '' civilizat ''pe strada, vezi chiar 2-3 , gata , asta e Romania. Urata este indiferenta si mai ales oamenii care categorizeaza pe cineva din prima impresie. Plus ca pe langa asta,chiar daca ma contrazic,Romania tot este si va fi de cacao.[cu 0,1% vanilie.]
Stau si ma gandesc la faptul ca , la fel cum eu am povestea care as putea-o spune,despre viata mea,cu fapte intamplate si etc,la fel aproape toata lumea ar avea ceva de spus.[dar nimeni nu ar sta sa asculte] Toata lumea fuge dupa ceva,iar mai ales,foarte putini au parte de iubire,sau sentimente care au si o baza fondata pe ceva real,nu fictional si pentru profit.
In momentele in care reusesc si eu sa incetinesc din chestiile de zi de zi si stau si reflectez asupra unor lucruri,descopar de fapt cat de fascinant e tot ce se afla in jurul nostru.
Felul in care ne dezvoltam.
Te-ai intrebat vreodata cum de poti comunica cu ceilalti?
Cand esti copil mic,cum de inveti fiecare notiune in parte,ajungand sa poti vorbii?
Cate milioane de trilioane de lucruri contine fiecare corp in parte?
Cat de complicata e mintea?
[Dupa acest act de savantism acut,stau,bag un zambet de ' oh doamne ' si dupa ma regasesc ocupandu-ma cu altceva.]
Oricum,ca tot am ceva cu bicicletele/masinile/motocicletele,voi mai adouga o imagine vizuala.Actul de incetinire din chestiile de zi de zi,este la fel de greu ca si cum ai cobori o panta destul de abrupta cu franele puse,panta te inghite la un moment dat fara sa iti dai seama.Dar,oricat de putin ar dura,este si merita sa fie un scop.Ar putea fi considerat si un way of living.Fiindca,sa zicem ca stai pe o bordura si retraiesti niste amintiri,cum vrei sa ti-le amintesti?Ca si cum ai fi putut schimba ceva in actiunile sau gandurile tale,sau fiind mandru de ce ai realizat si cum ai progresat?:)